Hai că vă zic mai multe..

Am trecut prin tot felul de încercări în călătoria mea de până acum: de la abuzuri, dezamăgiri, pierderi, dependențe, traume sau depresii și până la fericire, împlinire, cunoaștere și autocunoaștere, curaj și încredere!Așa am crescut, cu un bagaj care conține tot felul de experiențe plăcute sau mai puțin plăcute, dar care m-au ajutat să-mi modelez personalitatea și să-mi scot la suprafață o putere interioară despre care nu aveam habar.

Călătoria mea spre autocunoaștere mă duce mai aproape spre autocunoaștere și creștere personală cu fiecare pas. Experiențele de viață mi-au clădit imaginea a ceea ce sunt acum - psiholog holistic, consilier în dezvoltarea personală, mamă, soție, soră, prietenă, sprijin!

Cred cu tărie că în fiecare din noi se găsește esența binelui și a iubirii, în primul rând față de sine! Ce ne deosebește pe noi, oamenii, unii de ceilalți? Sufletul! Însăși esența noastră, spiritul ce zace-n noi și care poartă multiple denumiri de la intuiție, divinitate, putere interioară, conștiință..

La ce mă refer? Nu vorbim despre ajutor la ridicat o piesă de mobilier, ci la ajutorul din punct de vedere psihic! Noi nu știm să ne controlăm mintea suficient încât să o i înțelegem. Și uite așa, foarte pe scurt și pe românește, vă anunț că la bază suntem niște neajutorați, copilași speriați și gata să danseze după cântarea celui mai puternic din grup. 

Avem nevoie de grupuri, de apartenență, de integrare în social. Toți ne găsim un loc unde să ne împrăștiem din rădăcini. Unii se avântă spre succes profesional, alții plusează pe legătura puternică în relația amoroasă, pe familie, pe prieteni, pe grupul de fani ai aceluiași artist muzical, aderență la partide politice, stil de viață, norme sociale împărtășite sau religie. Fiecare își caută locul în lumea asta mare. Unii își găsesc liniștea printr-un mix de grupuri, fiecare aducând un plus la echilibrul interior.

Ideea este că suntem ființe sociale, nu știm să fim singuri și nici nu avem cum să facem asta pentru că ar da cu virgulă structura moleculară.

Și următoarea întrebare care-mi vine în minte este: cât de sinceri suntem față de propria persoană atunci când facem aceste alegeri conduse de nevoia de apartenență? Acceptăm diferite situații cu care nu suntem neapărat de acord doar de dragul de a fi incluși mai departe în grupul respectiv (fie că vorbim de grupuri sociale mici sau de societatea din care facem parte). În astfel de condiții, cum stăm cu fericirea și cu liniștea noastră interioară? Suntem realmente fericiți și împliniți? Reușim să ne găsim scopul în viață sau ne lăsăm purtați în mrejele întinse și pregătite pentru noi de alții?

Pornesc micro războiul ăsta tocmai din punctul zero al ființei noastre - teama de singurătate și nevoia de apartenență. Ne pierdem pe parcurs sau ne regăsim? Unde intervine rolul psihologului, al preotului, al autocunoașterii? 

...

ARTICOLE

Omul - ființă socială

Omul, ființa umană, fiara îmblânzită de natură și împrejurări sociale.. Ăștia suntem! Niște fiare scăpate din negura peșterilor, înzestrate cu discernământ, înțelegere și puterea de a face asocieri... Aristotel zicea că suntem fie supraoameni fie fiare - tind să îi dau dreptate!

Să vorbim puțin despre nevoia de apartenență socială, îmi place mult să deschid subiectul ăsta și-mi pare potrivit în atât de multe situații cu care mă întâlnesc în viața de zi cu zi încât de multe ori mă întreb dacă nu cumva aici e punctul zero al esenței umane.Încă de la începuturile noastre am tras spre a cunoaște și spre a explora. Am căutat să aflăm sensul la ceea ce ne înconjoară și am făcut asocieri după putințe. În ziua de azi, socialul aproape că reprezintă însăși esența noastră. Am devenit dependenți de social, înfometați de consumarea bârfelor, a noutăților, a informațiilor transmise de ceilalți. N-ar fi asta un lucru rău dacă am reuși să ne domolim fiara din interior, exact fiara de are vorbea și Aristotel, bestia însetată și pregătită să treacă peste orice obstacol pentru a-și atinge scopul propus. Nevoia de ține pasul cu orice noutate se află bine întipărită în ADN-ul nostru. Noi nu suntem construiți pentru a ne descurca singuri, vom avea întotdeauna nevoie de ajutorul semenilor.

Contactează-mă!